Ierarhia fiintelor si viata contemplativa Categoria substantei ne spune ca el este "om" si nu "piatra bazaltica". Celelalte noua categorii ne spun ca, dintre oameni, este vorba despre Socrate.Astfel, despre fiecare lucru real se pot formula doua intrebari: "ce este el in general?" si "ce este el in particular". A doua intrebare isi gaseste raspunsul cu ajutorul categoriilor: in particular, acest om are urmatoarele insusiri individuale, in

Categoria substantei ne spune ca el este "om" si nu "piatra bazaltica". Celelalte noua categorii ne spun ca, dintre oameni, este vorba despre Socrate.Astfel, despre fiecare lucru real se pot formula doua intrebari: "ce este el in general?" si "ce este el in particular". A doua intrebare isi gaseste raspunsul cu ajutorul categoriilor: in particular, acest om are urmatoarele insusiri individuale, in ordinea celor noua categorii, deci il identificam ca "Socrate".

In general insa, stim deocamdata ca el este om.Abia acum incepe ontologia. Faptul de a fi Socrate inseamna "om intr-un fel anume", iar acest "fel anume de om" este desemnat prin cele noua categorii. Dar faptul de a fi om inseamna: "fiinta intr-un fel anume" si este desemnat de categoria substantei, adica de esenta.Abia in al treilea rand ceva anume are fiinta (esse), pur si simplu. Privind acum aceasta ierarhie invers, adica de sus in jos, vom putea spune ca tot ceea ce este real, mai intai "este", adica fiinteaza. 

In al doilea rand este "fiinta intr-un fel anume", adica "om", animal", "planta", "mineral". In fine, in al treilea rand, este "fiinta umana (sau animala, sau vegetala) intr-un mod particular". Ceva este fiinta (adica exista) datorita lui Dumnezeu (singurul care poate da fiinta), este apoi fiinta de un anume fel (sa zicem om) datorita esentei sale, si in al treilea rand este un anume om datorita accidentelor sale.Sintetic, esenta inseamna acel ceva, diferit de fiind, prin care si in care fiindul are fiinta sau fiinteaza.

Cu aceasta am obtinut inca un termen fundamental al ontologiei tomiste: fiintarea. Putem acum sa intelegem mai bine sensul incursiunii de pana aici: un lucru concret (fiindul, ens) are un mod de a fi, conform esentei sale (essentia) si are fiintare (faptul de a fi, pur si simplu), data in si prin esenta. La propriu vorbind, esenta este un temei intermediar intre fiinta (esse) si fiind (ens).